Ambiția - El Nino, Anna

Analizez atent tot ce se-ntâmplă-n jurul meu

Oamenii sunt animale, vreau să-L văd pe Dumnezeu

Atât de greu când părea așa ușor

Am o casa cenușie, face parte din decor

Pun sută peste sută, tre' să vină chiria

Dar bogăția mea e sufletul și sărăcia

Că frații mei râd, cel mai mulți sunt cei mai triști

Și tot frații mei sunt și cei mai optimiști

Și cei mai sufletiști, fiindcă știu ce-nseamnă foamea

Și se hrănesc cu dragoste că nu le place carnea ieftină pe care-o poți găsi la

colț de stradă

Unde-o fată supărată-i dulce ca o marmeladă

Vorbesc de ambiția de ați depăși condiția

Pe care nu o poate opri cu-n girofar poliția

Lasă-mi partiția să-mi pun notele mici din școala generală

Pe inimă cicatrici am din copilărie c-am crescut în violență

Și promit c-o să devin un tată fără concurență

Cerul mă privește, îmi vorbește despre noapte

În plină zi e beznă afară și mă-ncearcă cu de toate

Am zis că timpul nu mă lasă să-nțeleg

Aleargă, eu aș vrea să tracă lent

Să-l opresc pentr-un moment, măcar o clipă

Să-i spun că n-am nici o frică

M-ambiționez când realizez că nu-s singur

Că am un înger păzitor și câțiva frați care nu lasă timpul să-i schimbe

Chiar dacă ne auzim prea rar, mulțumesc lui Dumnezeu că încă vorbim măcar

Am o mână de fani

Și le tot cânt de câțiva ani

Mă duc prin țară la concerte și mă-ntorc fără bani

Din Tomis nord veteran, când curgea bere la ozana

Stilul meu trecut prin ani încă îți vindecă rana

Abia aștept să treacă iarna, să renască natura

Că iarba asta uscată mă scoate pe arătură

Sub clar de lună să întoarcem o friptură

Bere multă și toți frații să țină o săptămână

Lasă-i să spună, îmi aduc aminte clar

Mi-a zis frate-miu odată «Ești învingător sau sclav?

Tu n-ai voie să fii slab,

arată-le ce poți de fapt

E prea puțin important ce-au avut de comentat»

Știi că le bag, că mereu am tras cu drag

Da' ajunsesem într-un loc unde era prea-ntunecat

Că vedeam o barca, pe mine lângă plutind

Marea Neagră ca petrolu' aducea valuri de argint

Da' eram amețit, și-mi păsa prea puțin

Le-am zis că mi se-ndoaie dacă mă mai scol de-aici

Și-acum mă vezi cum te întâmpin în prag

Am băut vreo 6 beri, tot ce-am avut am fumat

Zi-mi tu ce să mă mai fac dac-așa îmi place viața

Diamantele se sparg pe nisipul din Constanța

Când dimineața ne prinde întinși pe plajă

Marea ne hipnotizează, soarele-a făcut o vrajă

Am zis că timpul nu mă lasă să-nțeleg

Aleargă, eu aș vrea să tracă lent

Să-l opresc pentr-un moment, măcar o clipă

Să-i spun că n-am nici o frică